Când te tai la deget, sângerezi și știi de ce. Când scuipi roz în chiuvetă în fiecare dimineață timp de doi ani, creierul acceptă asta ca fond. Nu e fond. E inflamație, și are o cauză mecanică foarte concretă.
De unde vine
Placa bacteriană se depune pe dinte în câteva ore. Dacă rămâne acolo peste 48 de ore, se mineralizează și devine tartru — o crustă dură pe care periuța nu o mai poate scoate. Tartrul stă la marginea gingiei și o irită permanent. Gingia iritată se umflă, se desprinde puțin de dinte și sângerează la cea mai mică atingere.
Dacă te periai mai tare, sângerarea ar scădea, nu ar crește. Sângerează pentru că e bolnavă, nu pentru că o deranjezi.
Ce urmează dacă o lași
Prima etapă e gingivita: doar gingia e inflamată, se rezolvă complet cu o igienizare și zece zile de periaj corect. A doua etapă e parodontita: inflamația coboară la osul care ține dintele, iar osul se retrage. Osul pierdut nu se întoarce singur. Dinții încep să pară mai lungi, apoi se mișcă, apoi cad — dinți perfect sănătoși, fără nicio carie.
În Moldova, parodontita e cauza numărul unu a pierderii dinților după 40 de ani. Nu cariile.
Ce se face concret
- O igienizare profesională completă, cu ultrasunet sub gingie — nu doar pe fața dintelui.
- Zece zile de periaj corect după. Sângerarea scade progresiv și se oprește.
- Ață dentară sau periuțe interdentare, zilnic. Aici se formează 60% din placă.
- Control la 6 luni. La fumători, la 4.
Dacă după o igienizare corectă și două săptămâni de periaj bun gingia tot sângerează, atunci e altceva și merită investigat. Dar în nouă cazuri din zece, nu e altceva.
A făcut peste șase mii de igienizări în opt ani și susține că își amintește gingiile mai bine decât fețele. Se ocupă și de partea de parodontologie — pacienții cu pungi adânci și cu dinți care se mișcă, adică exact zona unde lumea ajunge prea târziu.
Pagina medicului